ÁRPÁD ROSTÁS – Dulgher

Árpád Rostás, tâmplar de mobilă și restaurator, a lucrat în 200 de castele și a restaurat 1000 de piese de mobilier în Ungaria și în străinătate – acesta este inventarul a 36 de ani petrecuți în domeniu. Acesta se referă la el însuși ca fiind un tâmplar ambulant care, urmând exemplul maeștrilor medievali, caută neîncetat noi provocări și oportunități de învățare și care, în consecință, călătorește de la o lucrare la alta, stabilindu-se pentru perioade mai scurte sau mai lungi într-un loc, în funcție de timpul necesar pentru finalizarea piesei. Astfel, în afară de Ungaria, el a cutreierat țările din Europa de Vest, primind comenzi chiar și din Franța, Anglia și Germania. În prezent, este interesat în principal de tâmplăria tradițională din India și este destul de hotărât ca în viitorul apropiat să își dezvolte cunoștințele în această țară. Repere remarcabile ale muncii sale sunt reparațiile și restaurările efectuate în clădiri renumite, precum muzeul Luvru, palatul Versailles, Parlamentul Ungar sau Academia Ungară de Științe. Însă ar putea fi enumerate și acele construcții care, aflându-se într-o stare fără speranță, au fost văzute de o serie de restauratori ca neavând șanse de renovare, dar care, în mod special datorită contribuției lui Rostás, și-au recăpătat starea originală, așa cum s-a întâmplat în cazul scării spitalului din orașul Marcali sau în cazul tavanului Camerei Oglinzilor din clădirea Universității Andrássy din Budapesta.

Acesta deține numeroase premii și aprecieri, printre care Premiul „Moștenirea Maghiară”, primit în 2011 ca o recunoaștere a activității sale realizate cu 10 ani înainte, când a restaurat plăcile din lemn în stil neo-renascentist din clădirea Academiei Ungare de Științe. Distincția de cetățean de onoare al orașului Kaposvár este o altă apreciere remarcabilă, deoarece acesta este orașul în care s-a născut și a studiat pe vremea când stătea la școala de caritate din satul Nágocs. De asemenea, a fost nominalizat pentru premiul privat Prima Primissima, care este cea mai mare distincție din Ungaria pe care un artist o poate primi în timpul vieții, după Premiul Kossuth oferit de stat. Cu toate acestea, s-a retras din cauza insultelor la adresa sa, presupunând că motivul principal din spatele tuturor comentariilor negative era invidia celor din domeniu. Retragerea sa a fost considerată de mulți și ca o șansă ratată, deoarece povestea lui Rostás este un exemplu remarcabil al schimbării pe care o persoană o poate face în ciuda sărăciei și a deznădejdii amplificate de sentimentul de a fi marginalizat, devenind, dintr-un copil orfan de etnie romă, un expert și artist recunoscut.

Rostás afirmă că o persoană poate învăța în mod eficient doar prin pregătire practică, așadar după ce a terminat școala profesională, el și-a îmbogățit cunoștințele vreme de mai mulți ani, căutând locuri de muncă pe lângă maeștrii noi în tâmplărie, încercând să le învețe toate mișcările de maestru. După cum își amintește, acest lucru nu a fost întotdeauna o sarcină ușoară, deoarece „profesorii” săi își ascundeau adesea cele mai valoroase trucuri și tehnici ca pe cea mai de preț comoară a lor. Astfel, în tinerețe a trebuit să le fie de folos acestor maeștri pentru a le putea colecta cunoștințele prețioase. Nu și-a petrecut prea mult timp cu niciunul dintre maeștri: era atât de însetat de cunoaștere încât, de îndată ce învăța tot ce se putea, îi cerea maestrului să îl recomande unui alt tâmplar. De cele mai multe ori, cerea ca răsplată doar hrană și cazare, dar dacă avea posibilitatea, plătea pentru instruire. Chiar și în calitate de expert, nu i-a fost niciodată rușine să fie „novice”, și chiar și mai târziu, dacă avea ocazia, lucra pentru profesioniști mai în vârstă și mai experimentați.

Restaurator fără diplomă

Rostás a câștigat cea mai mare recunoaștere ca restaurator, deși el este în continuare considerat restaurator fără nicio calificare sau lucrări scrise, devreme ce nu a obținut o diplomă în domeniu. Acesta consideră că nu este nimic ciudat în această situație, deoarece idolii săi, tâmplarii de pe vremuri, au făcut la fel ca el: pregăteau mobilă și structuri de lemn și tot ei erau cei care le reparau. Mai târziu, profesia a fost împărțită în tâmplar și tâmplar de mobilier, în timp ce profesia de restaurator a apărut odată cu un nivel mai ridicat de cunoștințe academice. Cu toate acestea, în opinia sa, restauratorilor nu ar trebui să li se permită să lucreze fără a avea cunoștințe practice reale de tâmplărie, iar în mod ideal, chiar și astăzi, tâmplarul ar fi cel care realizează acest tip de muncă. O alternativă viabilă chiar și astăzi este cooperarea dintre maestru și restaurator, deoarece amândoi se pot baza pe nivelurile diferite de cunoaștere pe care le deține celălalt: cunoștințele academice și istorice mai profunde ale restauratorului și abilitățile practice și tehnice superioare ale maestrului. Dacă o anumită abilitate practică dispare, mai devreme sau mai târziu, cunoștințele academice cu privire la aceasta vor dispărea și ele. Aceasta este o situație în care Árpád Rostás s-a aflat de multe ori în practica sa, când numele său era o ultimă speranță pentru o piesă de mobilier sau pentru o structură care trebuia să fie restaurată. Nu a respins niciuna dintre aceste cereri, deși întotdeauna a acceptat provocarea folosindu-se de cunoștințele sintetizate de el însuși, confirmând de multe ori că abilitatea meșterului încă există, cunoașterea nu a dispărut complet – două elemente care pot salva de la distrugere lemnul valoros sau lucrările create din acesta.

Restaurarea scării principale din biserica din Marcali a fost un moment crucial în viața sa. Acest moment a fost înregistrat în documentarul intitulat „Scara” (regia Livia Gyarmathy, 1994), premiat la Festivalul de Film Maghiar. Inițial, filmările au început fără ca „personajul principal” să știe despre acest documentar. Deși, datorită eforturilor sale extraordinare, scara de lemn ornată situată în foaierul clădirii a fost salvată (în ciuda planurilor arhitecturale originale și a părerilor experților restauratori), munca sa nu a devenit o poveste de succes. Abia era un miracolul ca „tâmplarul rom” să devină antreprenor și să se ridice la nivelul așteptărilor imposibile ale biroului de patrimoniu în timp ce se rătăcea prin labirintul birocrației. Nici măcar nu a fost plătit pentru munca sa, iar lucrarea a fost în cele din urmă realizată de o altă firmă mult mai mare, pentru o sumă de câteva ori mai mare decât ar fi fost suma cerută de el. Această perioadă a fost grea pentru el și din punctul de vedere al vieții personale, deoarece a divorțat la scurt timp, iar copiii au rămas cu mama lor. Cu toate că se afla în impas din punct de vedere profesional, au apărut ocazii care au dat un alt curs vieții sale. Ajutat de persoanele care i-au rămas alături, a primit lucrări în străinătate, ajungând să realizeze lucrări de restaurare la muzeul Luvru, de unde a ajuns la Versailles, unde a reparat (restaurat) parchetul Regelui Soare. Iar de aici au venit următoarele comenzi, ajungând la castele din Anglia și Germania.

Cu toate că a efectuat lucrări tot mai noi în țara sa, lucrări prin care a dovedit că și-a depășit nivelul de calificare de la început, acesta nu a reușit să preia lucrări pe cont propriu, fiind un restaurator fără diplomă, ci doar ca un subcontractant de tâmplărie care avea nevoie de contribuția și supravegherea unui alt restaurator. Ceea ce l-a afectat mai mult a fost faptul că, din aceleași motive, nu a reușit să preia o serie de piese ce aveau nevoie de restaurare. În plus, cunoștințele speciale pe care le-a acumulat puteau provoca foarte ușor antipatie în rândul restauratorilor, deoarece acest tip de cunoaștere este privit ca lipsit de valoare în raport cu principiile generale actuale din domeniu. După cum mărturisește chiar el, nu s-a lovit de probleme similare în străinătate, unde îi era mult mai ușor să se înțeleagă cu oamenii, deoarece diploma nu era niciodată importantă, ci mai degrabă recomandările făcute de alți clienți și cunoștințele și abilitățile profesionale necesare pentru a satisface așteptările privind calitatea și rezultatul dorit. De asemenea, în alte țări amprenta restauratorului asupra lucrării era evidentă, însă legătura era în mod adecvat cooperativă și nu reducea aprecierea restauratorului.

Baițuri naturale în locul produselor chimice

Un element important al succesului în lucrările sale sunt rețetele meșteșugărești cu materiale naturale, pe care le folosește în tratarea lemnului pentru a controla dăunătorii, a consolida lemnul și pentru a-i reda culoarea și tonul original. Materialele folosite sunt întotdeauna adaptate la fiecare piesă de mobilier sau construcție de lemn, în timp ce ingredientele pot varia în funcție de caracteristicile și amploarea problemei. Fiecare rețetă provine din tradițiile pe cale de dispariție și din descrieri vechi ale acestora, ca de exemplu cărțile lui Vitruviu; astfel, unele tehnici pot proveni chiar și din Egiptul antic. Modul exact de utilizare, experimentele privind proporțiile au necesitat zeci de ani de studiu, de aceea, în prezent, sunt secrete profesionale. Totuși, materialele caracteristice utilizate sunt cunoscute, dar este posibil ca unele dintre ele să pară ciudate, cum ar fi lichidul din usturoi, cojile de mere și cartofi, alcoolul distilat din fructe (palinca) sau chiar apa de bălegar sau urina. Din cauza utilizării acestor materiale, există neînțelegeri serioase între Rostás și experții în îngrijirea lemnului, deoarece în profesia lor este mult mai firească utilizarea materialelor și a lichidelor produse în mod chimic, în timp ce rețetele sale par o șarlatanie în zilele noastre. În ciuda acestui fapt, el înfruntă tendințele de atât de mult timp și a obținut rezultate din ce în ce mai legitime, încât în ultimul timp a început să primească invitații la conferințe din cadrul universităților unde își poate exprima poziția și își poate prezenta soluțiile.

Salvarea și restaurarea tavanului din Camera Oglinzilor din clădirea Universității Andrássy este un foarte bun exemplu în ceea ce privește reușita tehnicilor sale. În anul 2003, când s-a renovat clădirea universității, tavanul camerei a căzut, iar lucrările au fost oprite timp de o jumătate de an, deoarece nu a existat niciun restaurator care să accepte provocarea de a-l recondiționa. La un moment dat, cineva și-a amintit că exista în Marcali un tâmplar ambulant. Prin propriile sale metode, Rostás a demonstrat destul de repede prezența putregaiului uscat (o ciupercă) în tavan, diagnostic ce însemna o condamnare la moarte pentru tavan, iar acest lucru a fost confirmat ulterior chiar de către un expert în îngrijirea lemnului. În cele din urmă, Rostás a restaurat structura, salvând-o de la o demolare completă ce părea inevitabilă înainte de implicarea sa: a scăpat structura de boală, consolidând-o și înlocuind lemnul unde a fost nevoie.

Ambasador al tâmplăriei tradiționale

În ultimii ani, Árpád Rostás a acordat o atenție deosebită pregătirii mobilierului proiectat pe cont propriu, deoarece intenționează să lucreze în viitor mai ales ca tâmplar de mobilă. Doar cei mai mari maeștri, cum ar fi Michelangelo, sunt idolii săi în ambiția sa artificială. Unele dintre piesele complet personalizate realizate de el au atras interesul mass-mediei, mai ales datorită faptului că au fost oferite cadou unor persoane bine-cunoscute. Primele astfel de piese de mobilier au fost leagănele oferite cadou pentru copiii cuplului princiar britanic, William și Kate, în 2013, oferite pentru Prințul George de Cambridge și, mai târziu, în 2015, pentru Prințesa Charlotte (Charlotte Elisabeth Diana). Leagănele unice, în stil neo-gotic, confecționate din lemn de stejar și de nuc, sunt bogat ornamentate și decorate cu incrustații. Ambele leagăne au fost binecuvântate în biserică înainte de a ajunge la destinatari. În cazul leagănului prințesei Charlotte, binecuvântarea a avut loc în Bazilica Sfântul Petru (biserica principală din Budapesta), în duminica de dinaintea trimiterii cadoului, acesta ajungând la Palatul Kensington la data de 19 noiembrie 2015.

Prin aceste piese de mobilier oferite, Rostás are ca scop principal reprezentarea unor probleme importante, atât în țara sa, cât și în străinătate, pentru a atrage atenția oamenilor asupra valorilor reale ale tâmplăriei tradiționale, asupra activităților sale de păstrare a valorilor și de predare și, de asemenea, asupra importanței unei formări profesionale corespunzătoare, prin limitarea sărăciei și prin reducerea vulnerabilității sociale a persoanelor de etnie romă. În acest sens, oferirea tronului realizat pentru Papa Francisc este planificată pentru anul 2016, ca parte a unui „pelerinaj” la Vatican organizat pentru 100 de copii crescuți în internate, prin care li se oferă o experiență unică. Motivul central al scaunului extrem de decorat este o casetă de sticlă în forma Ungariei, în care plănuiește să pună pământ unguresc (sol). Spătarul tronului este ornat cu blazoanele Vaticanului, Ungariei, Argentinei și cu cel al orașului Marcali (locul de naștere al lui Rostás), în timp ce o inscripție în patru limbi cere binecuvântare pentru persoanele de etnie romă din întreaga lume în limbile engleză, latină, maghiară și romani.

Școala și manualul lui Árpád Rostás

Pe lângă realizarea tuturor lucrărilor cu umilință și cu cele mai bune rezultate posibile, cariera sa are și alte câteva obiective importante, și anume păstrarea tradițiilor și a tehnicilor artei tâmplăriei și a tâmplăriei de mobilă vechi de secole pentru generațiile viitoare. În acest sens, el lucrează în prezent la un manual cuprinzător care rezumă toate cunoștințele pe care le-a acumulat în timpul vieții prin activitatea sa, oferind predării acestei profesii o nouă bază.

Acesta își consideră cariera ca un real exemplu de urmat pentru acei tineri care au o soartă similară cu a sa; astfel, el organizează în fiecare an școli de vară și ateliere de creație pentru copiii orfani, unde îi implică în activități de restaurare și de construcție. Acesta le predă copiilor cunoștințe practice, dar ceea ce este mai important este faptul că poate demonstra că instruirea persoanelor dintr-un domeniu merită sacrificii, efort și muncă pentru rezultate de calitate. Nu în cele din urmă, el îi învață faptul că în orice activitate artistică și creatoare credința este indispensabilă. De asemenea, acesta promovează un stil de viață în strânsă legătură cu activitatea realizată cu multă pasiune. Cel mai bun rezultat al școlilor de vară este procesul comun de restaurare a mobilierului din castelul satului Somogyvár (județul Somogy, Ungaria), în care dr. András Morgó, profesor în domeniul restaurării, a asigurat cunoștințele profesionale necesare. Printre planurile pe termen lung ale lui Rostás se numără și dezvoltarea unui centru de formare profesională în Marcali (județul Somogy, Ungaria), precum și construirea unei catedrale cu structură din lemn, la care să participe cursanții centrului.

Cele mai importante lucrări:

Parlamentul Ungar, placarea cu lemn a sălii plenare principale, balustradele scărilor (1989-90)
Magyar Tudományos Akadémia, neoreneszánsz faburkolat (1991)
Kőbányai Zsinagóga, faajtók (1991)
Dohány utcai Zsinagóga, padok felújítása, konzerválása (1992)
Marcali Kórház lépcsője (1994)
Színháztörténeti Múzeum, Huszka Jenő hagyatéka (1995)
Régi Nemzeti Színház bútorai (1997)
Svéd nagykövetség bútorjai (2002)
Várkaszinó, ajtók (2002)
Német-Magyar Andrássy Egyetem: Ajtó, tükör-terem mennyezete (2003)
Váci utcai Sörforrás étterem fa homlokzata (2004)
Hertelendy kastély antik bútorjai, és parkettája (2004)
Első Magyar Jelvényüzlet berendezései (2005)
Klotild Palota Kaszinó: lépcső, burkolatok, faragások, faragott oszlopok (2005)
Kaposvár – Stümmer bútorai (2006)
Székesfehérvári Hiemer-ház fa nyílászárói, belső enteriőrjei, 200 éves fa lépcsője (2006)
Szombathelyi Serház (Batthyányi kastély) fa nyílászárói, belső enteriőrjei, 200 éves fa gerendái, lépcsője (2006)
Budapest Rákóczi úti Volksbank 150 éves tetőtéri ablakainak restaurálása (2007)
Károlyi Palota mahagoni famennyezete, parkettás munkái (2007)
Szent Gellért termálfürdő női részlegének 100 éves ajtaja és szélfogója (2007)
Szent Gellért termálfürdő férfi lodzsája és 67 darab kabin és tartozékai (2007)
Somogyvári kastély (2012)

Comenzi din străinătate:

Magyar nagykövetség Bécs: intarziás ajtók, bútorok, faburkolatok felújítása (1993)
Versailles-i kastél XIV. Lajos király parkettája, konzol asztala, tükre, kisebb bútordarbjai (1997-8)
Németország Schloss Neuschwanstein (1999)
Franciaország Louvre (2000), ablak, faburkolat
Anglia magánkastély parkettázás (2001)

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *