JUAN ANTONIO ORELLANA – Meșter de pavaje

Viața sa

Juan Antonio Orellana este expert în pavarea cu piatră. Și-a început cariera în anul 1990, într-o mică firmă de construcții din Loja și în satele din jur. Această firmă s-a implicat în multe proiecte și lucrări de construcții. Printre acestea, s-au ocupat cu realizarea de pavaje de piatră „Granadino” (empedrado granadino). Când a început, existau deja ateliere pentru acest tip de pavaj de piatră. Aceste ateliere au început să apară în Granada încă din secolul al XIX-lea. Actualul său atelier se află în Loja, cu toate că, în realitate, acest tip de lucrare se realizează la fața locului, așadar, am putea spune că este mai degrabă un depozit.

Originile pavajului cu piatră

Prima cultură care folosește pavajul cu piatră este cultura egeeană (perioada neoliticului 1600-1000 î. Hr). Mai întâi grecii, apoi romanii, și-au decorat clădirile cu mozaicuri frumoase, realizate din mici piese de piatră colorată denumită tesserae.

Pavajul Granada provine din mozaicurile romane, dar s-a născut în cultura arabă, dinastia Umayyad fiind cea care l-a creat pentru prima dată și l-a utilizat în Califatul independent al Córdobei (secolele IX – XII). Materialul folosit pentru a realiza aceste pavaje erau pietricele rotunjite în mod natural (cu diametru de 5 cm) extrase din albiile râurilor.

Primele creații din timpul dinastiei Umayyad au fost compozițiile geometrice în care se foloseau pietre mai închise la culoare pentru a umple decorațiunile. Dinastia Umayyad a fost imitată de către Nazariți, descendenți ai dinastiei Nasrid, printre primii care s-au stabilit pe teritoriul viitorului Regat al Granadei. Cu toate acestea, în Granada, pietrele albe și negre (cele găsite în râpele și râurile din Granada) au fost folosite pentru a crea pavajele de piatră. Acest lucru face ca „empedrado-ul” său să fie special și diferit de altele.

Descrierea muncii și a materialelor

Materialele cu care lucrează sunt mortarul, un amestec omogen de ciment, nisip, piatra, pietricele sau calcar pentru umplere, și gresie pentru realizarea de modele și motive decorative. Selecționarea materialelor este o etapă importantă și, în același timp, o etapă foarte simplă. În primul rând, trebuie să căutați un material durabil și care rezistă la uzură și la frecarea prodisă de oameni și vehicule. În al doilea rând, materialul trebuie să fie stabil din punct de vedere fizic și chimic, adică să nu fie deteriorat de ploaie și să se comporte bine în prezența substanțelor chimice care pot apărea pe străzile oricărui oraș.

Pietrele folosite pentru aceste pavaje cu piatră de tip andaluzian sunt albe și negre, și pot fi extrase din râpele și râurile din Granada. Aceste pietre sunt folosite datorită consistenței lor, care este foarte tare, dar și datorită formei lor, deoarece sunt potrivite pentru a fi încrustate în mortarul de pe străzi. De asemenea, sunt foarte bogate în cuarț, ceea ce nu permite sării și umidității să pătrundă, iar marginile le sunt rotunjite datorită trecerii timpului, ceea ce le face ideale pentru a fi folosite în construcția de străzi.

Dacă nu ar fi fost pavate, străzile ar fi fost noroioase, iar în trecut ploua mult mai mult decât plouă în prezent. Decizia de a alege pavaje de piatră în locul altor tipuri de materiale a fost luată doar pentru că pietrele se găseau din belșug în râurile și izvoarele din zonă, și erau gratuite. În plus, pietrele erau potrivite pentru a construi o suprafață plată, iar mersul pe ele era confortabil. Există și alte materiale folosite pentru a crea aceste pavaje în Andaluzia, cum ar fi marmura, însă piatra extrasă din râpe și râuri este principalul material utilizat.

Nu în ultimul rând, atât localnicii, cât și turiștii par să aprecieze aceste pavaje de piatră. Le privesc ca pe un simbol al Granadei și Andaluziei și le găsesc ca fiind tipice pentru cultura și tradițiile andaluze. Sunt necesari câțiva pași pentru a crea pavaje de piatră:

1) Se amestecă nisip cu ciment în următoare cantități: ½ nisip și ½ ciment.
2) Amestecul este întins în locul în care se va afla pavajul de piatră.
3) Stratul de amestec uscat este netezit, iar motivul se desenează cu degetul.
4) Întreaga porțiune este apăsată cu o bucată de lemn, pentru a nivela pietrele și apoi este acoperită cu un amestec de nisip și ciment și netezită până când se omogenizează.
5) Se stropește cu apă, cu grijă, în așa fel încât să nu se înlăture cimentul.
6) Pietrele sunt curățate cu o perie și sunt lăsate să iasă suficient în relief din mortar.
7) În final, pietrele sunt spălate cu grijă cu un burete, pentru a îndepărta urmele de ciment.

Rezumat

În ziua de azi, nu mulți artizani sunt experți în pavajul cu piatră (aproximativ 30 în regiunea Andaluziei). Principalii clienți ai lui Juan sunt clienți privați. Cu toate acestea, în trecut a lucrat și pentru consiliile locale. Cu meseria pe care o are, abia își poate plăti hrana și cheltuielile lunare. De vreme ce majoritatea clienților săi sunt clienți privați, cea mai mare parte a muncii se desfășoară direct în casele, cabanele, curțile lor. Când muncește pentru consiliile locale, lucrează în piețe, străzi pietonale și pe trotuare. În ultimul caz (spații publice), nu există restricții privind alegerea modelelor: Juan este liber să aleagă modelele și decorațiunile. De vreme ce suprafața de muncă este adeseori restrânsă, Juan lucrează singur.

În cazul lui Juan, această deprindere nu a mai fost preluată de alți membri ai familiei. Cu toate acestea, a predat acest meșteșug ucenicilor săi, care în momentul de față lucrează în acest domeniu. Nu are un titlu oficial de profesor, dar cunoaște foarte bine meseria, iar administrația a creat în Spania și Andaluzia, acum aproximativ 20 de ani, un „Atelier Școală” („Escuelas Taller”), unde profesorii erau profesioniști în construcții, dulgherie etc., care își predau tehnicile și își transmiteau cunoștințele studenților care învățau această meserie în cadrul acestor ateliere școli. Toate aceste Escuelas Taller au dispărut.

Care este viitorul acestei meserii în Spania? „La fel ca și în cazul celorlalte meserii artizanale, va exista atâta timp cât vor exista oameni care apreciază lucrul manual și unicitatea lucrului manual. Cu toate acestea, din cauza răspândirii de noi materiale, va fi destul de greu în viitor.”, explică Juan.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *