MINDAUGAS RUTKAUSKAS – Ceramista

Mindaugas Rutkauskas se ocupă cu crearea de plăci de ceramică și cu olăritul de peste 20 de ani. Acest mare artist s-a născut la data de 1 ianuarie 1956, în Kaunas. A absolvit Facultatea de Istorie din cadrul Universității Vilnius în 1981. După absolvire, nu și-a găsit de lucru în domeniu deoarece guvernul la putere în vremea aceea l-a împiedicat să facă acest lucru (la acea vremea, Lituania făcea parte din Uniunea Sovietică), așadar, a devenit interesat de ceramică. A devenit membru al Uniunii Artiștilor Populari în 1991, într-o Lituanie independentă. Uniunea este o organizație creativă, independentă, voluntară și non-profit, care reunește cei mai buni artizani populari din domeniul picturii, sculpturii, graficii, fierăriei, olăritului, țesutului, tricotatului, realizării de bijuterii, împletirii și artei tradiționale. Reunește persoanele care nu sunt profesioniști în domeniu, care nu au educație în domeniul artei și meșteșugului. În zilele noastre, arta lituaniană tradițională este considerată ca fiind o parte importantă a culturii etnice, reflectând tradițiile și percepția unică asupra lumii. Mindaugas Rutkauskas a fost numit creator de artă în 2007. Acest titlu este dat persoanelor a căror muncă artistică este evaluată ca fiind artă profesionistă, iar activitățile meșteșugărești realizate sunt recunoscute ca și creație artistică profesionistă. În plus, plăcile de ceramică, cănile, bolurile, farfuriile, vazele, borcanele și fluierele lui Mindaugas Rutkauskas au fost certificate ca făcând parte din patrimoniul național în 2010. Patrimoniul Național cuprinde obiecte care nu sunt realizate în regim intensiv și care au fost certificate ca fiind realizate de artizani, manual, folosind materiale tradiționale neprelucrate, sau noi tehnologii bazate pe tradiții, menținând, în același timp, caracteristicile calitative unice și compoziția obiectelor.

Mindaugas Rutkauskas lucrează, în mare, urmând principalele procese de producție a ceramicii, pornind de la căutarea lutului potrivit, curățarea, fărâmițarea, modelarea lui și terminând cu clădirea cuptorului de ars, glazurarea și arderea. Toate acestea sunt realizate în concordanță cu principiile reconstrucției meșteșugului, mai exact, folosirea uneltelor, materialelor și tehnicilor care erau folosite în perioada în care au fost realizate obiectele de ceramică reconstruite. Se folosesc mijloace tradiționale în procesul de preparare a lutului, turnare în forme și modelare, decorare și glazurare în diferitele faze ale arderii. Rezultatele analizelor chimice sunt analizate; se pregătesc mai multe loturi de lut; analoage ale mostrelor arheologice selectate sunt turnate în forme și arse.

Mindaugas Rutkauskas se axează pe studierea colecțiilor și notițelor etnografice din muzee. Are cunoștințe arheologice cu privire la dezvoltarea culturii și cu privire la diferitele tehnologii de realizare a ceramicii ale acestor culturi, analizează materialul iconografic și tehnologiile, toarnă în forme și arde replici ale mostrelor arheologice selectate. Reconstruiește, de asemenea, experimental, tehnologia veche de realizare a ceramicii din perioada Gotică și Renascentistă, analizează și reconstruiește sobe vechi, mai exact se documentează cu privire la evoluția sobelor și a teracotei, toarnă mostre de teracotă, realizează replici din ghips și presează matrițe de lut.

Mindaugas Rutkauskas, pe lângă activitățile de artizanat, implementează și alte inițiative legate de meșteșuguri și istorie. Este unul dintre organizatorii și participanții Târgului Bartholomew, care are loc anual în luna august, în Vilnius. În cadrul acestui târg, se reconstruiesc meșteșugurile, artele și tradițiile breslelor de artizani din Evul Mediu târziu și Renaștere, care au fost active timp de mai multe secole în Vilnius. Mindaugas Rutkauskas este, de asemenea, unul dintre fondatorii PI „Crafts Guild” care este funcțional de 13 ani. Este un atelier – galerie deschisă, a cărui/cărei scop este să învie și să conserve tradițiile meșteșugărești, implicându-se în domenii precum expoziții, educație, activități sociale și culturale în Lituania și proiecte și evenimente internaționale. Mindaugas Rutkauskas desfășoară, de asemenea, și activități educaționale, cum ar fi predatul tehnicilor de realizare a plăcilor de ceramică – ceramicii, de obicei pentru adulți, și desfășoară programe educaționale informale pentru copii.

Conacul din Bistrampolis și sobele de teracotă

Conacul există încă de la începutul secolului al XV-lea. A aparținut familiei Bistramai, de la sfârșitul secolului al XVII-lea până în anul 1940. Mai târziu, conacul a fost naționalizat, după care a fost abandonat și a început să se deterioreze. Conacul a fost construit în anul 1850 și dăinuie până în zilele noastre. Palatul cu două etaje este construit în stil clasic și are formă dreptunghiulară. Fațada principală este formată dintr-un portic din patru coloane, ridicat la nivel cu cel de-al doilea etaj, deasupra verandei cu trei bolți. La primul etaj al clădirii se aflau camerele de oaspeți, iar întreaga aripă dreaptă era o sală mare. Cel de-al doilea etaj a fost destinat reprezentării. Avea saloane mici și mari, o sală de mese, un birou și o bibliotecă. Proprietarii au colecționat 2000 de cărți, o arhivă de colecții de artă și de familie impresionantă. Conacul a fost cedat Catedralei Cristos Rege din Panevėžys. Noii proprietari nu au avut grijă de parc, prin urmare clădirile conacului s-au deteriorat. Începând cu anul 2003, conacul este patronat, întreținut și restaurat de PI „Center of Youth Integration Possibilities” („Centrul pentru Posibilități de Integrare a Tinerilor”).

Mindaugas Rutkauskas a construit două sobe de teracotă în acest conac, respectând tradițiile de realizare și decorare a plăcilor de ceramică de pe teritoriul Lituaniei (vechi și din zilele noastre). http://www.bistrampolis.lt/

Poveste de succes

Răspunzând la întrebarea dacă această activitate poate fi numită o poveste de succes, Mindaugas Rutkauskas a spus că este fericit că și-a găsit locul sub soare și că se poate ocupa de activitatea preferată, dar care nu aduce câștiguri semnificative. Cu toate acestea, nu banii sunt scopul. Scopul este altul, mai exact, reconstruirea pieselor pierdute din sobele de teracotă, respectând tradiția și istoria, iar dacă nu există material iconografic, atunci restaurarea lor folosindu-se de propria intuiție și cunoștințe de istorie și arhitectură, care să îl ajute să restaureze adevărul istoric.

Mai mule fotografii cu sobele de teracotă se găsesc aici: http://www.amatugildija.lt/index.php?option=com_content&view=article&id=58&Itemid=63

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *