FAMILIA STANKAI – Fierar

Meșteșugul este tradiția familiei

Familia Stankai are unii dintre cei mai populari fierari din Lituania. Peste cinci generații a celor mai buni fierari est-europeni, care probabil au fost printre primii care au înviat tehnologia damasc în această regiune, se ascund sub acest nume. Cu toate acestea, numărul de activități transmise din generație în generație nu se limitează doar la meseria de armurier. Aici au luat naștere mari proiecte de forjare artistică, fiind decorate numeroase locuințe de lux (scări, garduri, candelabre, părți de mobilă etc.). Patrimoniul unei arhitecturi vechi învie în Stankai: închizători, chei, balamale și alte detalii arhitecturale sunt restaurate sau reproduse. În mulți ani de activitate, familia Stankai a arătat importanța, înțelesul și necesitatea acestui meșteșug pentru societatea contemporană.

Să facem cunoștință cu ei!

Tatăl familiei – Algirdas Stankus

Algirdas Stankus despre el însuși: „Fierarul Domininkas m-a creat prin mișcări line și am văzut lumina zilei în primăvara anului 1948, în orașul Viekšniai. Am absolvit liceul în Kaunas, am învățat ordine și disciplină în marină, precum și arte la Școala de Arte Aplicate din Telšiai. Am lucrat ca restaurator în Vilnius. A fost o oportunitate minunată de a studia secretele forjării artistice vechi. Am primit idei noi și curaj de la profesorul Giunter Laufer din Eisenach și de la fierarul arhitect Achil Kiuhn din Berlin. Noutăți din domeniul forjării și artei mi-au fost transmise de către Alfred Haberman. Am predat vechea tehnică de forjare a metalului întâlnită la triburile baltice, cu ajutorul arheologului Jonas Stankus, Marija Gimbutienė (ambii lituanieni), Aleksis Anteinas (leton). Sunt membru al Asociației Artiștilor Lituanieni din 1988. Sunt membru real și corespondent al Asociației Fierarilor Estoni (bilet nr. 2) și sunt membru corespondent al Asociației Fierarilor Finlandezi din 1991. Am expus primele obiecte din oțel de damasc la Expoziția de Artă Decorativă din Vilnius în 1987. Prima mea expoziție și cerc de lectură „Tradiții și Viitorul Forjării Artistice în Țările Baltice” a fost organizată în orașul Miunemaki, la Institutul Finlandez pentru Arte Aplicate și Design, iar mai apoi la Academia de Arte din Stockholm. M-am întors în țara mea la începutul perioadei de independență a Lituaniei. Am transmis mai departe experiența de fierar și artist tinerilor fierari. Dacă se ivește ocazia, participăm la expoziții. Împreună cu studenții mei, am expus obiecte de fierărie în orașul Turku, Finlanda, în iunie 1998. De asemenea, am participat la expoziții de fierărie artistică din întreaga lume. Am avut expoziții în Republica Cehă, Polonia, Germania și Rusia. Îmi puteți găsi lucrările la Biserica Sf. Ion, la Palatul Prezidențial, la Seminarul Preoților din Kaunas, la Birštonas și la Ambasada Lituaniei din Moscova. Am realizat multe pietre funerare.…”  

Fiii – Mindaugas și Martynas Stankai

Niciodată nu am visat să devin astronaut sau polițist. Mi-a fost scris în gene să fiu fierar de când eram mic” – povestește fiul lui Algirdas Stankus, Martynas.

Prima locuință a fraților a fost o cameră a actualului palat prezidențial lituanian din Vilniun, unde părinții lor aveau matrițeria. Desigur, a doua casă a fost atelierul tatălui. Așadar, copiii familiei și-au petrecut toate zilele acolo, perfecționându-și abilitățile pentru a deveni fierari-artizani. De aceea, drumul lor către fierărie a fost atât de rapid – de la începutul copilăriei conștiente, probabil de la 3 ani, de când puteau ține un ciocan în mână. Nu este deloc surprinzător că au putut contribui în mod direct la restaurarea patrimoniului fierăriei din Vilnius. De altfel, tatăl lor, Algirdas Stankus, era fierar-restaurator al Centrului pentru Restaurarea Monumentelor din Vilnius. Profesorul de limbă lituaniană al lui Mindaugas Stankus, Stasys Urniežius (Mare Cavaler Vilkdaugas), i-a trezit interesul pentru săpăturile arheologice de la Castelul din Vilnius, așadar și-a petrecut mai multe veri din perioada adolescenței acolo.

Fierărie – între știință și artă

Astăzi, fierarii din familia Stankai încearcă să urmeze tradițiile fierăriei vechi în fiecare lucrare pe care o fac, însă, în același timp, nu evită folosirea tehnologiilor moderne. La prima vedere, pare că aceste metode nu prea pot fi combinate, însă această sinteză permite fierăriei să se adapteze la nevoile și tendințele moderne. Tehnologiile folosite de către fierari sunt foarte variate. Noutățile în materie de noi tehnologii le parvin nu doar din propriile experimente și din vasta lor experiență, ci și de la simpozioane, festivaluri și mai ales, din colaborarea cu alți artizani.

Continuitatea este cea mai importantă

Una din metodele de transmitere a cunoștințelor este tânăra generație de studenți. Familia Stankai a semnat un contract cu Facultatea de Artă Telšiai din cadrul Academiei de Artă din Vilnius cu privire la practica studenților. Prin urmare, au trebuit să învețe și ei și să le predea studenților mai multe veri la rând. Alte modalități de diseminare a cunoștințelor este participarea la activități ale clubului de arheologie „Pajauta”. Acest club reunește artizani care reconstruiesc vechile meșteșuguri și prezintă aceste procese în cadrul diferitelor evenimente publice. Însă, conform spuselor lui Algirdas Stankus, cel mai important element pentru continuitatea și transmiterea meseriei de fierar este o familie și doi fii adorabili.

Este mult de lucru

Algirdas Stankus și-a predat arta în finlandeză, a făcut copii după arme pentru unul dintre cele mai faimoase muzee din lume, Muzeul Hermitage, și a forjat cele mai sofisticate obiecte pentru biserici și pentru Universitatea din Vilnius. Munca lui de fierar și armurier decorează casele unor afaceriști foarte cunoscuți. „Fierarul și morarul au avut mereu mult de lucru, indiferent de vremuri, fie război sau ciumă”, spune Algirdas Stankus.

Algirdas, fiul său bărbos, Mindaugas, și celălalt fiu, Martynas, care trăiește în Kaunas, toți trei pot confirma cu propria înfățișare că fierarii sunt puternici și îndesați, chiar dacă s-a menționat de câteva ori că în zilele noastre, fierarii sunt și subțirei. „Femeia și pușca nu trebuie combinate, ea trebuie să nască copii și să păzească vatra casei, nu să se poarte ca o femeie scandinavă”, crede Martynas, un bărbat puternic, de 186 cm înălțime și 110 kg. Când își amintește această poveste amuzantă, zâmbește: „Odată, în Suedia, o femeie căra niște lemne de foc foarte grele, așa că m-am oferit să o ajut, și mi-au ajuns lemnele de foc aproape până peste cap.”

Care sunt cele mai importante calități ale unui fierar? Algirdas Stankus răspunde fără nicio ezitare: „Talent, hărnicie, simțul mărimii, formei și distanței”. Algirdas Stankus nu este un om credincios. Probabil că nu se spune degeaba că fierarii sunt cei mai aproape de iad, și că cel mai repede ajungi la diavol prin fierărie. „Hefaistos, fiul lui Zeus și al Herei, zeul focului și apărătorul fierăriei, șchiopăta, iar eu mi-am pierdut un ochi”, spune faimosul fierar arătând spre ochiul său drept. Nu vorbește mult despre acest incident dureros. Ironia sorții este că accidentul nu s-a întâmplat în atelier, nu mai aproape de iad, ci când lucra la restaurarea Bisericii Sfinților Apostoli Filip și Iacob din Vilnius, când, urcând mai sus pe un turn, un muncitor care înfășura un fir metalic l-a lovit, din greșeală, direct în ochi.

Mai curat ca și în sala de operații

Totuși, adevărul este că fierăria este un loc foarte curat. Puteți întreba un chirurg. În vremurile de demult, se năștea în fierării. Am luat parte la nașterea fiului meu, așa că dacă este nevoie, aș putea moși un bebeluș.”, râde Martynas. „Odată, un cunoscut jurnalist a venit împreună cu o fată care purta pantofi albi. Am suflat funinginea și am invitat-o să ia loc, dar a spus: nu e curat, râde Algirdas. – Doamnă, i-am spus eu, aici e mai curat ca în sala de operații. Acele sunt încălzite acolo la 100 °C, iar aici la 1000 °C, deci este de 10 ori mai curat.”

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *