TRINIDAD LÓPEZ ALGUACIL – Ceramist

Trinidad (Trini) și soțul său, Agustín, lucrează cu plăci ceramice de peste 30 de ani. Le produc în mare parte din apă, noroi și culori și și-au vândut produsul în întreaga Spanie și în lume.

Fabrica lui Agustín și Trini se află în Santa Fe, în provincia Granada. Această meserie le-a fost transmisă ca moștenire de familie. Tatăl lui Trini a lucrat în această domeniu încă de când aceasta era copil, iar ei i-a plăcut foarte mult meseria lui. Mergea mereu în atelier și îl privea muncind. Încă din copilărie a dorit să ia parte la munca făcută de tatăl său, iar încetul cu încetul a început să învețe diferitele tehnici, să distingă materialele, să pregătească cuptorul la temperatura optimă și multe altele.

Plăcile lor sunt folosite în special pentru bucătării, băi și curți interiore, în case, hoteluri și clădiri publice, sau chiar și pentru a decora pereții oricărei camere. Cei doi sunt faimoși în zona Santa Fe și în regiunea Andaluzia și au clienți peste tot în lume: Arabia Saudită, Maroc, Dubai, Quatar, Italia și S.U.A. În Spania, au lucrat pentru clienți de pe întreg teritoriul țării: un exemplu este pavilionul de la Expoziția Internațională din Sevilia din 1992.

Originile ceramicii și caracteristicile acesteia

Plăcile spaniole și-au câștigat un renume la nivel mondial, ca având unele dintre cele mai frumoase și colorate combinații. Originile plăcilor spaniole datează de mii de ani.

Pe parcursul perioadei medievale și înainte de invazia musulmană din anul 711, ceramica era produsă doar în sudul și pe coasta estică a Spaniei. Erau produse inclusiv plăci pentru împodobire și manufactură, plăci practice, plăci de artă mozaicală, țigle, fântâni și așa mai departe. Exemplare impresionante de plăci artizanale erau realizate pentru palate și biserici de pe tot teritoriul Spaniei. Mai târziu s-a dezvoltat și s-a extins în toate casele spaniole în podele, bucătării, băi și mai ales, curți interioare.

Plăcile glazurate sunt placate cu oxizi de metal sau sticlă care ajută la protejarea suprafeței plăcii, făcându-le durabile, dar și lucioase. Ceramica spaniolă a început să fie exportată din multe orașe din Andaluzia, sudul Spaniei. Bogate în moștenire islamică și arabă, plăcile ceramice au fost exportate de-a lungul și de-a latul Mediteranei, Europei și apoi în toată lumea.

În zilele noastre, plăcile spaniole variază de la moderne la tradiționale, de la colorate și modelate la plăci cu aspect asemănător lemnului. Plăcile spaniole, cele tradiționale și originale, pot fi foarte scumpe, dar sunt de o calitate net superioară și durabile. Plăcile ceramice sunt, de fapt, foarte rezistente la agenți distructivi, cum ar fi apa, vântul și căldura. O suprafață glazurată îi conferă produsului impermeabilitate, ceea ce îl face mai rezistent la ploaie, de aceea era utilizat, de obicei, la construirea acoperișurilor.

Descrierea muncii și materiale

Trini și soțul ei produc trei tipuri de plăci:

1) Arista: din tradiția arabă. Fiecare culoare este separată pe placă de o margine mică.
2) Cuerda Seca (funie uscată): Între diferitele motive și culori pe care le poate avea o placă, există un mic spațiu gol, asemănător cu o „stradă”, care le separă.
3) Plăci pictate artistic, manual, cu motive florale, animale etc.

Trini și soțul ei lucrează cu diferite materiale, dar în special cu noroi și apă. Lucrează și cu diferiți oxizi, cobalt și tablă care sunt folosiți pentru a decora plăcile. Pe o bucată dreptunghiulară sau pătrată de noroi proaspăt se aplică un anumit motiv. Odată ce placa este desenată, se introduce în cuptor la o temperatură de 800-900 °C. Când placa este gata, este pictată cu glazură colorată, apoi este introdusă din nou în cuptor pentru a finaliza procesul. „Venim aici zilnic și mereu avem ceva de lucru. Dacă avem cereri, începem întâi cu ele. Mereu avem ce face, cum ar fi să curățăm, să sortăm sau să comandăm materialele care ne lipsesc”, explică Trini.

Baza plăcilor este făcută din lut. Pot fi mai roșiatice, dacă sunt mai feruginoase, sau mai albe, dacă sunt mai calcaroase. Pentru a obține culoarea este nevoie să se utilizeze glazuri care conțin o cantitate mare de cuarț, ceea ce face ca plăcile să arate ca sticla. Cea mai scumpă glazură folosită în ziua de azi, și unul dintre efectele cele mai greu de realizat, este reflexia metalică, ce trebuie realizată oxidând și dezoxidând.

Rezumat

Lucrând în toți acești ani ca și artizani, Trini și soțul ei au trecut prin suișurile și coborâșurile pieței, dar au reușit mereu să meargă înainte. „Crizele economice au fost perioade dificile pentru meseria noastră, dar am reușit să ne păstrăm meseria și să trăim din ea.”

Cum rămâne cu viitorul fabricii? „Se pare că băiatul nostru va redeschide atelierul, iar noi, chiar dacă suntem pensionați, îl vom ajuta puțin câte puțin. Nu va lucra direct în crearea plăcilor la început, ci va prelua conducerea firmei. Suntem, de asemenea, în contact cu o firmă privată care va încerca să intre pe piața internațională și astfel să se răspândească către noi clienți.”

Ea mai adaugă: „După atâția ani ne întristează să vedem că meseria de meșteșugar este din ce în ce mai puțin apreciată, dispărând încet. Noi ne-am pensionat deja, dar venim în continuare la atelier și facem lucrări mici. Știm că în curând va trebui să delegăm pe cineva să preia aceste atribuții. De câteva luni am intrat în contact cu o firmă externă care este interesată să se mute pentru a redeschide atelierul și să continue tradiția. Pentru a face acest lucru, voi angaja oameni noi, iar fiul meu va colabora cu ei și cu noi. De asemenea, vom fi aici aproape zilnic pentru a ajuta în orice fel cu putință. Cu toate că fiul nostru nu a vrut la început să lucreze în atelier, din cauza crizei și a lipsei de muncă, a fost mai interesat să cunoască această lume și munca din atelier, chiar dacă nu direct prin crearea propriu-zisă a plăcilor.”

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *